De Iulia C 
Un proiect devenit realitate pe Netflix
Există filme care se nasc din obligație și filme care se nasc din iubire. Frankenstein (2025), disponibil pe Netflix din 7 noiembrie 2025, aparține fără nicio îndoială celei de-a doua categorii. Regizorul Guillermo del Toro a vorbit public despre dorința de a ecraniza romanul Frankenstein al lui Mary Shelley încă din anii 2000, iar după decenii de așteptare, proiectul a prins viață — ironic, exact ca monstrul din poveste.
Filmul a avut premiera mondială pe 30 august 2025 la Festivalul de Film de la Veneția, unde a primit o ovație de 10 minute. A urmat o lansare limitată în cinematografe pe 17 octombrie 2025, înainte de debutul global pe platformă. Este o producție Netflix realizată în asociere cu Double Dare You Productions, iar filmările au durat din martie până în septembrie 2024, desfășurându-se în Toronto, Edinburgh și mai multe locații istorice din Anglia și Scoția.
Titlu original Frankenstein
An 2025
Regie Guillermo del Toro
Gen Horror gotic, dramă, fantezie
Durată 2 ore 32 minute
Distribuție principală Oscar Isaac, Jacob Elordi, Mia Goth, Christoph Waltz
Muzică Alexandre Desplat
Pe Netflix din 7 noiembrie 2025
Scor IMDb 7.4 / 10
Rotten Tomatoes 85% (Certified Fresh)
Metacritic 78 / 100
Distribuția — o adunare de talente excepționale
Oscar Isaac îl interpretează pe Dr. Victor Frankenstein, omul de știință strălucit și obsesiv care sfidează moartea din aroganță pură. Alături de el, Jacob Elordi poartă pe umeri unul dintre cele mai dificile roluri din film: Creatura, o ființă creată din bucăți de cadavre, abandonată de propriul creator și forțată să înțeleagă o lume care o respinge cu brutalitate. Mia Goth o joacă pe Elizabeth, logodnica lui Victor, un personaj cu fragilitate și ferocitate în egală măsură. Christoph Waltz apare în rolul Dr. Pretorius, un contrabalans intelectual și moral față de mania lui Frankenstein. Din distribuție mai fac parte Charles Dance (Game of Thrones), Lars Mikkelsen și David Bradley.
Del Toro a respins utilizarea CGI în favoarea decorurilor construite fizic și a efectelor practice — un laborator construit la scară reală, costume și machiaj elaborate, o cinematografie care respiră. „Vreau seturi reale. Nu vreau digital, nu vreau AI, nu vreau simulare”, a declarat regizorul. Rezultatul vizual este pe măsura acestei filozofii.
Cele mai bune filme horror necunoscute de pe Netflix
Despre ce este, de fapt, Frankenstein (2025)
Filmul nu este o poveste de groază clasică. Del Toro însuși a declarat că Frankenstein nu este un film horror, ci o poveste profund emoțională despre paternitate, singurătate și responsabilitate morală. Acțiunea debutează în Arctica anului 1857, unde Căpitanul Anderson (Lars Mikkelsen) găsește un Victor Frankenstein muribund pe ghețuri. În flashback-uri, filmul reconstituie obsesia omului de știință cu cucerirea morții, procesul creației și consecințele dezastruoase ale acelei alegeri.
Del Toro respectă structura epistolară a romanului lui Shelley, dar o transpune într-un cadru victorian mai accesibil, adăugând propria sa amprentă vizuală și filozofică. Creatura lui Elordi nu este un monstru — este o victimă. Un copil abandonat de propriul „tată”, respins de fiecare om care îi iese în cale, care învață despre lume din cărți și ajunge să înțeleagă că este construit din suferință și moarte. Abia această perspectivă transformă filmul dintr-o aventură gotică într-o meditație despre ce înseamnă să fii uman.
Temele mari ale filmului — mai actuale ca niciodată
Ceea ce face Frankenstein (2025) relevant dincolo de estetica sa victorian-gotică este tocmai relevanța temelor pe care le explorează:
- Paternitatea și responsabilitatea creației — Victor Frankenstein creează viață, dar refuză să îi poarte de grijă. Del Toro pune sub semnul întrebării cine este, de fapt, monstrul: creatorul sau creatura sa.
- Singurătatea și dorința de a fi înțeles — Creatura nu caută răzbunare inițial, ci conexiune. Este o temă tulburătoare de universală.
- Aroganța științei — Obsesia lui Victor de a juca rolul lui Dumnezeu este prezentată ca o formă de nebunie, nu de geniu.
- Cruzimea societății față de „celălalt” — Del Toro plasează în centru o ființă respinsă de lume pentru simplul fapt că arată diferit. Lectura socială este imposibil de ignorat.
„Del Toro vrea să exploreze trauma care ne formează, capacitatea omenirii pentru cruzime, moartea pe care ne-o aducem prin război și catharsis-ul iertării — noțiuni care fac Frankenstein relevant în politica mondială actuală și în brutalitatea rețelelor sociale.”
— Metacritic, sinteză criticăVizual și sonor — o capodoperă de artizanat
Unul dintre cele mai mari merite ale filmului este faptul că totul este construit fizic. Laboratorul lui Frankenstein — o catedrală steampunk a nebuniei — a fost ridicat ca set la scară reală. Machiajul Creaturai se inspiră direct din ilustrațiile legendare ale lui Bernie Wrightson, artistul care a creat în 1983 o ediție ilustrată a romanului lui Shelley considerată de referință. Paleta vizuală este întunecată și înăbușită în furtuni, cu explozii de roșu și auriu care taie umbrele — un limbaj vizual pe care del Toro l-a rafinat de-a lungul întregii cariere, de la Crimson Peak la The Shape of Water.
Coloana sonoră îi aparține lui Alexandre Desplat, câștigătorul unui Oscar pentru The Shape of Water (2017), un colaborator apropiat al lui del Toro. Muzica este descrisă unanim drept lirică, romantică și hauntingly frumoasă — un strat emoțional care susține și amplifică tot ce se întâmplă pe ecran.
Wednesday Sezonul 3 Netflix – Jenna Ortega la Paris
Ce spun criticii — între ovație și rezerve
Frankenstein (2025) a obținut 85% pe Rotten Tomatoes (Certified Fresh), cu un scor de 78 pe Metacritic și 7.4 pe IMDb — cifre care indică un film primit cu căldură, dar care a generat și dezbateri. Consensul criticilor de pe Rotten Tomatoes rezumă filmul astfel: „Găsind umanitatea în cel mai iconic monstru al cinematografiei, Frankenstein al lui del Toro este un epic lăudabil care capătă cei mai energici volți din interpretarea remarcabilă a lui Jacob Elordi.”
Cei care au iubit filmul laudă vizionarismul lui del Toro, coloana sonoră a lui Desplat și, mai presus de orice, performanța lui Jacob Elordi, descrisă unanim drept revelația peliculei. Criticul de la RogerEbert.com i-a acordat nota maximă, numind filmul „un triumf și un riposte strălucit la înțelepciunea convențională despre proiectele de suflet”. Cei mai rezervați semnalează un ritm lent, o durata de 2 ore și 32 de minute care poate obosi, și unele monoloage care țin mai mult de teatru decât de cinema.
Jacob Elordi — o carieră transformată
Dacă mai există o rezervă față de Jacob Elordi după Saltburn și Priscilla, Frankenstein ar trebui să o risipească definitiv. Sub kilograme de machiaj și proteze, Elordi reușește ceva rar: să facă o creatură imprevizibilă și monstrouoasă să devină personajul pentru care plângi. Fiecare scenă în care Creatura încearcă să înțeleagă lumea — prin cărți, prin observație, prin suferință — este o lecție de actorie corporală și emoțională. Mulți critici îl compară cu Boris Karloff, ceea ce, în contextul acestui mit cinematografic, spune totul.
✓ Puncte forte
- Jacob Elordi — o performanță istorică
- Estetică vizuală impecabilă, fără CGI excesiv
- Muzica lui Alexandre Desplat
- Fidelitate emoțională față de romanul lui Shelley
- Teme profunde, tratate cu seriozitate
- Premieră la Veneția — 10 minute de ovații
✗ Puncte slabe
- Ritm lent, durata poate obosi
- Oscar Isaac — polarizant, unii critici îl găsesc excesiv
- Unele libertăți față de roman pot deranja
- Finalul este previzibil pentru cunoscătorii poveștii
Merită să îl urmărești pe Netflix?
Da — dacă îl abordezi cu mintea deschisă și răbdare. Frankenstein (2025) nu este un film de groază clasic, nu are scene de jump scare și nu îți va da coșmaruri. Este, în schimb, o meditație gotică despre ce înseamnă să creezi viață și să îți asumi consecințele acelei alegeri — un film care se adresează deopotrivă iubitorilor de cinema de autor și celor care au citit romanul lui Mary Shelley. Del Toro a transformat un proiect de vis de două decenii într-un spectacol vizual și emoțional care merită văzut, preferabil pe cel mai mare ecran disponibil și cu sunetul dat la maximum.