De Iulia C 
Caroline Bernard
„Acestea sunt cele două femei care trăiesc în mine. Femeia care vrea să trăiască cum îi place și femeia care duce cu ea povara tradiției și a istoriei.”
Frida Kahlo, o artistă excepțională, o mexicancă plină de patos, o femeie puternică, greu încercată, care s-a ridicat mereu deasupra tuturor obstacolelor. Într-o lume dominată de bărbați, reușește să-și construiască singură un nume, o carieră și să devină un simbol.
Recunosc că am început să citesc această carte fără să știu prea multe despre Frida Kahlo. Am abordat-o mai degrabă ca pe o ficțiune și am rămas surprinsă să descopăr ulterior că o viață atât de tumultuoasă — marcată de dureri, pierderi și încercări, dar și de efervescență și libertate — a fost o realitate trăită.
Povestea Fridei începe la 18 ani, când își construise un vis: acela de a deveni medic. Un vis care, într-un moment nefast — sau poate predestinat — se spulberă în urma unui accident cumplit.
„— Ăsta-i tramvaiul nostru, spuse Alejandro și dădu să se urce în el.
— Stai! Mi-am uitat umbrela la tarabă! îi strigă. Mă duc repede să o iau.”
Când se întoarse, tramvaiul plecase deja. — Hai să luăm autobuzul!”
Accidentul avea să-i schimbe viața pentru totdeauna. Bara metalică a autobuzului i-a străpuns șoldul și i-a ieșit prin abdomen; piciorul stâng i-a fost fracturat, iar laba piciorului drept zdrobită. Frida ajunge astfel în postura de infirmă. Deși, la doi ani după accident, medicii o declară aptă să încerce să-și folosească treptat picioarele, spitalele și operațiile aveau să o urmărească întreaga viață.
Însă, în lunga perioadă petrecută la pat, Frida descoperă ceva ce îi va redefini destinul: pasiunea pentru desen și pictură. Ceea ce începe ca o formă de evadare se transformă într-un talent autentic, care o va propulsa spre statutul de mare artistă.
Revenită în societate, Frida atrage priviri. Mexicanca focoasă întoarce capetele bărbaților, însă inima ei ajunge să-i aparțină marelui Diego Rivera — un artist desăvârșit, un geniu, dar și un cunoscut împătimit al femeilor frumoase.
Se înfiripă o poveste demnă de admirat și de invidiat. Pasiunea comună pentru artă și viziunea similară asupra lumii pun bazele atât ale relației lor, cât și ale propriului cămin. Totul pare de nezdruncinat. Frida este convinsă că a reușit să-l lege pe Diego de o singură femeie… până când totul se năruie.
„Diego era totul; copilul meu, iubitul meu, universul meu.”
El revine la trădările care îl caracterizau, iar cea mai dureroasă dintre ele este cea cu sora Fridei, Cristina.
Urmează suișuri și coborâșuri, o poveste deloc liniară: divorț, sarcini pierdute, recăsătorire, plecarea Fridei în lume pentru a reuși pe cont propriu, o viață libertină asumată ca formă de revoltă, de hrană pentru ego, de descărcare a frustrărilor și furiei. Și totuși, „elefantul și porumbița” — așa cum i-a numit mama artistei — ajung mereu din nou împreună.
Casa Azul, astăzi muzeu în Coyoacán, a fost locul în care Frida și-a trăit copilăria, dar și spațiul în care și-a petrecut ultimii ani din viață, alături de Diego.
Frida și Diego au marcat o epocă. O diferență de 21 de ani între ei, o iubire care a durat peste două decenii și o amprentă profundă lăsată asupra artei și identității mexicane.
În 2002 apare „Frida” cu Salma Hayek, film care explorează viața tumultuoasă a pictoriței, relația cu Diego Rivera, suferința fizică și creația artistică. Câștigă două premii Oscar.
Dacă cauți lectură pentru copii, recomand „Povestea frindelului” sau „Miracol pe strada 34„.
Rețeta care ne adună?Un semn de carte și multă voie bună! 🔖📚✒️