Sunt filme și filme. Unele vin cu un final neașteptat, dar un parcurs greoi; altele, deși previzibile, reușesc să te țină lipit de ecran prin emoția lor sinceră. Vioara tatălui meu face parte din a doua categorie—un film călduros, pe care fiica mea de 8 ani l-ar revedea fără ezitare și a doua, și a treia oară.
Motivul? Ozlem, nepoata lui Mehmet, este pur și simplu adorabilă. Părul ei roșcat, energia jucăușă și zâmbetul larg construiesc un personaj de care copiii se îndrăgostesc instant. Pe tot parcursul filmului, fiica mea repeta încântată: „Nu mai pot de ea! E atât de drăgălașă!”
Dincolo de farmecul personajelor, filmul aduce și o lecție puternică: viața nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit pentru greutăți, pentru boală sau pentru momentele care te pun la încercare. Important este pe cine ai alături, cine te sprijină și îți dă forța să mergi mai departe. Ceea ce îi apropie pe Özlem și pe unchiul său este pasiunea comună pentru vioară, un element care devine puntea lor emoțională pe tot parcursul poveștii.
Un moment cu adevărat puternic este cel în care Mehmet descoperă că tot ceea ce și-a imaginat ani la rând despre fratele său este, de fapt, complet diferit de realitate — o revelație care schimbă direcția filmului și aduce profunzime relațiilor dintre personaje. Coloana sonoră și dansul funcționează ca un liant narativ, completând perfect trăirile acestora.
Recomand Vioara tatălui meu pentru o seară de film mamă–fiică. Veți găsi emoție, muzică și alegeri grele, toate împletite într-o poveste caldă și plină de sensibilitate.

Netflix Romania – Watch TV Shows Online, Watch Movies Online

Film turcesc, evaluat de IMDb (My Father’s Violin (2022) – IMDb) cu 6.5.
Rețeta care ne adună? Popcorn și voie bună!
Vizionare plăcută!
