De Iulia C 
Clasa a II-a a debutat pentru noi cu un proiect deosebit de interesant și un parcurs clar de urmat: citirea unei cărți în fiecare lună. Dacă în clasa pregătitoare copiii au fost inițiați în tainele literelor, iar în clasa I au descoperit, individual sau împreună, povești scurte, iată că în clasa a II-a am făcut pasul către volume consistente, de peste 200 de pagini.
Tranziția nu a fost lipsită de provocări. Bucuria nu a fost generală, pentru că sunt puțini copiii care, la această vârstă, aleg din proprie inițiativă să se așeze cu o carte în mână doar pentru plăcerea de a urmări firul unei povești. Sau poate sunt mai mulți decât credem, dar eu i-am întâlnit mai rar. 🙂
Cert este că, într-o lume dominată de tehnologie — unde entuziasmul copiilor se îndreaptă mai degrabă spre clipuri scurte, Roblox sau producții Netflix — imaginea unui copil retras într-un colț de lectură, devine tot mai prețioasă.
Astfel, în luna octombrie, la început de an școlar, a avut loc prima lectură din cadrul acestui proiect: Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi, de Nikolai Nosov. Deși se anunța o poveste plină de năzdrăvănii, prin prisma personajului principal menționat chiar în titlu, nu pot spune că volumul a reprezentat un succes deplin.
Cartea aduce în prim-plan numeroase personaje, cu nume atractive și semnificații sugestive, însă firul narativ este uneori prea încâlcit, ceea ce face ca interesul copiilor să scadă pe parcurs. Consider însă că, analizată pas cu pas alături de un adult sau de un cadru didactic, esența acestei povești poate fi foarte bine transpusă și în realitatea actuală.
Habarnam este portretul unui copil răsfățat și superficial, care își asumă meritele celor din jur fără prea mult efort, alegând adesea să ocolească adevărul pentru a epata în fața celorlalți.
Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi este, fără îndoială, o carte a copilăriei pentru adulții de astăzi. De aceea, nu am fost surprinsă atunci când am împrumutat acest titlu de la biblioteca județeană și am regăsit pagini îngălbenite, colțuri îndoite sau coperți ușor crăpate — semne ale unei lecturi îndelung iubite.
Din aceeași serie fac parte și Habarnam pe Lună sau Habarnam în Orașul Soarelui. Nu le-am parcurs încă, dar cine știe — pot deveni o sursă de inspirație pentru lista de lecturi din vacanța de vară. 📚
Luna noiembrie a venit cu o nouă provocare de lectură: Povestea Frindelului de Andrew Clements. O carte care m-a surprins și m-a entuziasmat deopotrivă, atât ca adult, cât și prin impactul pe care l-a avut asupra copiilor. Personajul principal, Nick Allen, este un copil creativ și ingenios, care reușește să câștige respectul și aprecierea celor de vârsta lui, dar mai ales a dascălilor, prin curajul de a ieși în față, de a încerca și de a visa. Povestea demonstrează că o idee aparent simplă poate avea beneficii uriașe. Despre această carte, care poate fi și o excelentă sugestie de cadou pentru un copil, am scris pe larg în articolul Povestea frindelului.
Decembrie, luna cadourilor și a lui Moș Crăciun, ne-a adus în dar, ca lectură, Miracol pe strada 34 de Valentine Davies. O carte care mi-a stârnit emoții puternice, nu pentru că nu aș fi cunoscut povestea, ci pentru că nu știam ce întrebări vor apărea în urma insinuărilor din primele capitole. Nu eram pregătită pentru inevitabilul „Există Moș Crăciun?”.
Este o poveste ușor dificilă pentru un copil de 8 ani, însă, în cele din urmă, am parcurs-o până la final fără nicio dilemă legată de Moșul pentru care, pe 24 decembrie, am lăsat biscuiți și un pahar cu lapte sub brad.🙃 Magia continuă! ✨
Recomand această carte drept cadou, mai multe despre ea găsiți aici ⬅️. Iar dacă Moș Nicolae obișnuiește să lase în ghetuțe și astfel de daruri, Miracol pe strada 34 poate fi oferită cu ușurință în preajma sărbătorilor. 🎁📚📖
Dacă lectura lunii decembrie s-a dovedit anevoioasă atât pentru un copil de 8 ani, cât și pentru mine, ca adult, din cauza emoțiilor și a incertitudinii legate de feedback, luna ianuarie vine cu un titlu extrem de atractiv: Aventura lui Billy și a puilor de vulpe de Michael Morpurgo. Este o carte care nu a fost încă finalizată, însă asupra căreia voi reveni cu siguranță cu o recenzie completă. Deja ne emoționează, ne învață să empatizăm și ne oferă o doză generoasă de curiozitate, menținând viu interesul pentru firul narativ conturat până acum.
În încheiere, aș vrea să amintesc și lectura clasei I, care a constat în citirea cărții Povești la telefon de Gianni Rodari. O colecție de istorisiri scurte și captivante, născute dintr-o situație pe cât de simplă, pe atât de emoționantă: domnul Bianchi, care călătorea frecvent prin întreaga Italie, îi promite fetiței sale că, indiferent de locul în care se află, la ora nouă fix îi va spune o poveste la telefon, pentru ca ea să poată adormi liniștită.
De la același autor, merită menționate și alte titluri îndrăgite de copii, precum Gelsomino în Țara Mincinoșilor sau Aventurile lui Cepelică.
Rețeta care ne adună? Un semn de carte și multă voie bună! 🔖📖📚